Tu cunoșteai când! ...

Când mă nășteam
Doamne știai
Parcursu-ntregii vieți
Cu al tău Duh mă botezai
Să-mi iei din greutăți

Prunc nu știam ele ce sânt
Dar aveam să știu
Și nu știam nici de Cuvânt,
Că-i Cel, Ce-i veșnic viu!

Mi-a dat din ceru nalt
Un nume
Care să poată fi notat
În sulul cărții care spune:
În veci n-o să fii judecat...

O lume asta își dorește
Aspiră la acea, iubire
Ce depășește-nalte creste,
Spre, al Bisericii Sfânt Mire

Cel care la oi revine
Vrând a le duce cu sine
Într-un loc un ne-a făcut
De-unde însă am căzut...

Fiind răscumpărați cu Sânge
Strânși în Duhul vom învinge
Ziua-n care se întâmplă
Iehova, a noastră Stâncă,

Numai pentru Sine-o ține
Referitoare, la lume
N-are cum s-o afle nime
Christos va judeca pe nume...
Ziua ceea multă lume! !

Când în viață eu veneam
Știai parcursul vieții mele
Dar treptat treptat, creșteam
Cătând Luceafăru-ntre stele

Păcatele El mi-a luat
Fiu de ziditor Preaînalt
În misiunea pe pământ
Tare l-aș fi lăudat

Dar acum am legământ
Strict la care-s înjugat
De când ne-a trimis
Duh Sfânt,
Ca lumină-n, suflet strâmt


Misiunea mea nu-i grea
Dau Slavă Lui Iehova,
Cinste, glorie, Lui Cristos
Prin Duhu-I mulțumesc frumos
Și mă-nchin cuviincios! ! ...

Un greșit și-un păcătos...
Care s-a-ntors la Cristos

Blându Ioan